„OF” Uganda, Casa iubirii

Acest articol a fost scris de Oreste Pesare, director al ICCRS și unul dintre directorii generali ai Comunității. Articolul este publicat și în Venite e Vedrete, revista editată de Comunitate.

Operation Little Brother, o asociație non-profit a Comunității Magnificat, se angajează să ofere un serviciu de iubire copiilor săraci și abandonați din lume. Din 2004, peste 80 de copii români (în prezent sunt 51) au fost asistați continuu până la majorat, în propriile lor familii. Dintre aceștia, mulți sunt marcați dramatic de separare, alcool, violență și sărăcie profundă.

Serviciul oferit acestor familii românești nu este, așadar, doar o pomană pentru creșterea și educarea copiilor, ci, în primul rând, un gest de iubire și apropiere față de cei care – de multe ori – nu au cu cine să-și împărtășească dificultățile și durerile. Vizitele constante ale fraților și surorilor noastre din comunitate și ascultarea atentă și plină de iubire a „celor fără voce” sunt caracteristici fundamentale ale serviciului nostru. De asemenea, mai mulți membri ai acestor familii participă mai mult sau mai puțin asiduu la întâlnirile de rugăciune ale comunității noastre din România. Îl lăudăm profund pe Dumnezeu pentru acest lucru.

În ultima vreme, Domnul ne-a deschis noi uși pentru a servi copiii abandonați din Africa, în special din Uganda. În timpul uneia dintre călătoriile mele misionare din octombrie 2011, am avut ocazia să vizitez orfelinatul „House of Love” din Rubirizi, lângă Mbarara, un orășel situat în partea cea mai vestică a sudului Ugandei: o zonă foarte săracă în care, în majoritatea cazurilor, copiii nu au voie să poarte pantofi până la vârsta de zece sau unsprezece ani. Abia atunci, forțați de legile țării, primesc pantofi pentru a putea merge la școală, care altfel nu le-ar permite să își continue studiile.

Un jurnalist atent scrie despre acest lucru: „În această țară frumoasă există două milioane de orfani de SIDA, o întreagă generație de părinți a murit. Aici, infecția se contractează în familie, 77% din persoanele căsătorite sunt seropozitive, 130.000 de copii sunt infectați, mulți sunt abandonați. Ei sunt ultimii locuitori ai satelor izolate din interior, sub bananieri, printre verdeața luxuriantă. Barăcile în care trăiesc sunt lipsite de apă și servicii. Nu există școală sau asistență medicală. Te întâmpină zâmbind, cel mai în vârstă îl ține pe cel mai mic în brațe. Doar câteva femei în vârstă, epuizate, fac pe mamele, așa cum pot. Acum sunt uimit de cât de multe nuanțe de durere poate avea lumea”.

‘House of Love’ este un mic paradis în iadul sărăciei care o înconjoară. Născută în urma multor ani de angajament din partea tatălui părintelui Emmanuel Tusiime, un preot local carismatic și fondator al comunității Yesu Ahuriire, este acum o experiență de serviciu pentru această comunitate, în special pentru copiii orfani care suferă de SIDA. Lucrarea a început în casa tatălui părintelui Emmanuel. Lilian, o tânără educatoare de aproximativ 28 de ani, și-a dat viața Domnului în slujba acestor „ultimii”: „Nevinovații nu trebuie să plătească pentru cruzimea adulților”, explică ea despre misiunea sa. Ea a fost fiica unei mame singure și, prin urmare, a suferit ea însăși sărăcia și umilința. A absolvit cu sacrificii și acum are grijă de aproximativ cincisprezece orfani de SIDA și de toți ceilalți copii pe care îi vizitează și îi ajută în barăcile din zonă. În această parte a Ugandei există mai mult de 850 de copii care așteaptă să facă parte din ajutorul și serviciile orfelinatului…

Diverse organizații au oferit ajutor „Casei iubirii” în ultimii ani. Printre acestea se numără un grup de studenți americani, care au contribuit activ cu economiile și timpul lor la construirea cu propriile mâini a primei clădiri reale a orfelinatului. ICCRS (International Catholic Charismatic Renewal Services), care se angajează să sprijine, printre altele, proiectele care deservesc bolnavii de SIDA, a suportat, de asemenea, costurile de construcție a unui nou dormitor.

Printre oaspeții casei, l-am îndrăgit în mod deosebit pe John, un băiețel de aproximativ opt ani, găsit la vârsta de patru sau cinci ani în jungla din apropiere care desparte Uganda de Congo și Rwanda. Cu siguranță, un copil abandonat de refugiații care fugeau de război. Medicii spun că trebuie să fi trăit cel puțin câteva luni singur în junglă, hrănindu-se cu iarbă și nimic altceva. Toată partea dreaptă a corpului său este atrofiată și, incapabil să vorbească, John își exprimă sentimentele prin plânsete mai mult sau mai puțin intense, cu adevărat expresive. Privindu-l și cunoscându-l, poți înțelege cât de mult poate iubi cineva viața până la punctul de a supraviețui miraculos chiar și fără nimic. În timpul unei scurte întâlniri de rugăciune și al celebrării slujbei pe care am trăit-o împreună cu toți copiii din orfelinat, cu greu mi-am putut lua ochii de la el, așezat pe un scaun înalt grosolan, incapabil să se miște. Zâmbea și țipa de bucurie ori de câte ori observa că mă holbam la el… Când am întrebat de John, mi s-a spus că starea lui ar putea fi îmbunătățită semnificativ dacă s-ar găsi doar cinci sute de euro (o sumă foarte mare pentru ei) pentru a plăti cheltuielile foarte costisitoare de spital și de fizioterapie de care avea nevoie… Pentru mine – în acel moment – gândul la John și la Operațiunea Little Brother erau una și aceeași. Imediat ce m-am întors în Italia, am împărtășit povestea lui John cu fraternitatea din Roma și, incredibil, în mai puțin de o săptămână, Domnul ne-a dat să strângem aproximativ 1300 de euro. Astfel s-a născut ceea ce am numit cu bucurie „clubul fanilor lui John”.

În prezent, tratamentul progresează și, din ultimele informații primite, John începe să mănânce independent cu mâna stângă. Aleluia.

Acum, împreună cu directorii generali ai Comunității Magnificat, am decis să contribuim la dezvoltarea orfelinatului „Casa iubirii”, prin suportarea cheltuielilor pentru construirea unei capele, un proiect dorit de mult timp de părintele Emmanuel și Lilian. În acest sens, nu este greu de văzut cum, în doar două luni, am reușit să strângem peste zece mii de euro pentru proiectul unei mici capele care, în prezent, are capacitatea de a găzdui 35 de persoane. Visul nostru este să construim una care să aibă capacitate pentru 60 de persoane! Vom reuși? Am avea nevoie de cel puțin încă zece mii de euro pentru acest lucru. Dumnezeu să ne ajute să realizăm acest proiect! De asemenea, este bine de știut că această capelă din inima Ugandei va fi dedicată „Fecioarei Magnificat”. Operațiunea Little Brother se va ocupa, desigur, și de crearea unei lucrări artistice pe această temă, care va fi amplasată în interiorul bisericii. Nu-i așa că este minunat?
„Operațiunea Frățiorul…”: când Domnul – acum mulți ani – ne-a sugerat să dăm acest nume dorinței noastre de a ne pune în slujba celor mai mici și mai săraci din această lume, nu ne puteam încă imagina unde ne va duce acest proiect… Și este doar începutul…

Acesta nu este visul nostru… acesta este visul lui Dumnezeu… micul vis al lui Dumnezeu de a construi o bucățică de umanitate nouă. Avem nevoie de colaborarea activă a tuturor.

Dă-ți disponibilitatea de a răspândi „Operațiunea Frățiorul” oriunde te-ai afla… te vei face apostol al unui proiect de iubire; vei răspândi împreună cu noi mireasma lui Cristos, conform Cuvântului: „Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma lui Cristos” (2 Cor 2,15).

Vă rugăm să contactați secretariatul nostru: Associazione Operazione Fratellino, via Teracati 51/l – 96100 Siracusa (SR) – Tel/Fax 0931 441073 – Email: segreteria@operazionefratellino.it, sau vizitați site-ul nostru www.operazionefratellino.it, unde veți găsi toate informațiile despre cum să vă alăturați și să vă plătiți contribuția la aceste proiecte. Slăvit să fie Dumnezeu, „…care a stârnit în voi voința și lucrarea, conform planului său de iubire” (Fil 2:13).

Orestes