Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
„Mănăstire cu ziduri invizibile
Cu ce pot compara
Luca 20, 21
Împărăția lui Dumnezeu?
Seamănă cu drojdia,
pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o
în trei măsuri de făină
până când totul a fost fermentat
Viziunea pe care Domnul a dat-o Comunității încă din primii săi ani a fost aceea a unei chemări la „un nou monahism”. Bărbați și femei, amestecați în lume, care nu îi aparțin pentru că au decis să îi aparțină lui Dumnezeu, devenind „una”(mònos) între ei și cu Dumnezeu.
Mărturia comunității poate fi foarte eficientă deoarece este formată din laici care trăiesc totuși ca „călugări”.
Membrii Comunității doresc să își dăruiască viața lui Dumnezeu în mod absolut, fără scrupule sau limite, chiar dacă viața de familie, munca și haosul cotidian par să facă imposibilă dedicarea totală. Și totuși, Hristos continuă să o ceară și o împlinește cu răbdare, biruind rezistența noastră.
Acesta este motivul pentru care Comunitatea este o școală divină, un atelier de ucenicie practică de purificare a inimii, de rugăciune, de slujire. Acest lucru necesită o anumită stabilitas, care permite ca această ucenicie să aibă loc. Acesta este motivul pentru care Comunitatea are propriile ziduri și porți, o Regulă și un Angajament de Legământ, se organizează în Fraternități, stabilește conducători, se constituie ca un oraș pe munte.