„Vrei să te faci bine?”

Iată toate înregistrările video ale seminarului

În zilele de 18 și 19 iunie, la Sala Fellini din Parco dell’Acqua Santa din Chianciano Terme (SI), aproximativ șaizeci de animatori ai uceniciei din Fraternitățile italiene au experimentat un moment de formare, propus de Ministerul General al Uceniciei.

* * *

În Comunitate există o nevoie tot mai mare de a face schimb de experiențe trăite în slujbele pe care Fraternitățile răspândite în diferite națiuni le desfășoară în folosul fraților și surorilor pe care Domnul ni-i trimite pentru a-i ajuta să-L cunoască și să-și întemeieze viața pe El. Pe Calea Discipulatului – nu de puține ori – se întâmplă să intre persoane care, deși au trăit Seminarul Vieții Noi, nu au experimentat pe deplin efecteleBotezului în Duh. Experiența acumulată în acești ani de slujire ne-a învățat că, atunci când se întâmplă acest lucru, se poate căuta cauza în vreun obstacol care a împiedicat persoana să „primească revărsarea”. În esență, există trei domenii care pot fi investigate: eșecul necondiționat de a se plasa sub Stăpânirea lui Isus, o problemă de eliberare care nu a ieșit încă la iveală, o iertare care nu a fost dată.
Prin urmare, este necesar ca liderii ucenicilor care se află într-una dintre aceste condiții să aibă sensibilitatea și instrumentele necesare pentru a-i ajuta să se deschidă nestingheriți pentru a primi plinătatea experienței penticostale.
În Fraternitățile din România s-a dezvoltat de multă vreme un mod structurat de a acționa, ca să spun așa, asupra acestei nevoi, oferind tuturor ucenicilor, în prima perioadă, cursuri de eliberare și vindecare care vizează un nou moment de revărsare a rugăciunii, numit Cursul Filip.
Văzând roadele produse de aceste activități, și alte Fraternități au început să „experimenteze”.
În special, ceva similar s-a făcut în Fraternitatea Magione-Agello și, pe baza acestei experiențe, a fost propusă o formare experiențială pentru animatorii uceniciei din Italia. În septembrie anul trecut a avut loc un seminar despre eliberare, iarla sfârșitul săptămânii trecute unul despre vindecare.
În septembrie anul viitor va fi propus cursul Filip, care nu este o formare „scolastică”, în care se predă „cum se face”, ci o experiență care trebuie trăită la persoana întâi pentru sine, pentru a o înțelege prin faptul că a trăit-o, pentru a putea apoi să o propună din nou ca martori.

* * *

Prin urmare, cele două zile de seminar recente au luat forma unei retrageri. Sâmbătă dimineața a început cu Sfânta Liturghie celebrată de părintele Livio Tacchini, membru al Parohiei Generale a Uceniciei, care a condus apoi cateheza introductivă bazată pe tema „vindecării inimii”. Șapte boli ale „inimii” și șapte „transplanturi de inimă”, conform Cuvântului lui Ezechiel:„Îți voi da o inimă nouă” (36:26). Trecerea de la oinimă de piatră la o inimă de carne. Din inimă tare, impur, distant, întârziat, îndoielnic, trist, păgân, neprihănit, la inimă pur, sigură, bună, arzătoare, veselă, pătrunsă, hotărâtă.
La sfârșitul catehezei, părintele Livio a indicat modelul noii inimi: cea a Mariei, mereu deschisă – 24/7 – Domnului.
Sâmbătă după-amiază, două cateheze, susținute de Andrea Orsini și, respectiv, Giuseppe Piegai, au prezentat liniile generale ale vindecării interioare prin două pasaje evanghelice: cel al paraliticului de la piscina din Betsaida (cf. Ioan 5, 1-14) pe care Isus îl întreabă „Vrei să fii vindecat?”, și cel al orbului din Betsaida (cf. Marcu 8, 22-26) în care Isus vindecă progresiv și intervine: „Vezi ceva?”.
Călătoria de după-amiază ne-a făcut să reflectăm asupra faptului că nu suntem întotdeauna conștienți că trebuie să ne vindecăm de ceva și nici nu știm de ce trebuie să facem acest lucru.
Să ne deschidem în fața Domnului prezentându-i afecțiunile noastre spirituale, permițându-i să ne atingă, să-și pună saliva pe ochii noștri este necesar pentru a obține o mai mare libertate de a iubi, cunoscându-ne pe noi înșine și cunoscându-l pe El, cunoscând adevărul despre noi înșine și permițând Adevărului să ne elibereze (cf. Ioan 8:32). După cină, adorația euharistică a încheiat ziua, oferindu-ne mai mult timp în fața Domnului pentru a ne prezenta starea în simplitate iubirii milostive a Tatălui.
Duminică dimineața a avut loc celebrarea euharistică în parohia din Chianciano și apoi ne-am întors în sala Fellini, unde Andrea a ținut ultima cateheză profundă și pasionată, amintindu-le tuturor că este necesar să ne oferim vindecării pe care ne-o oferă Domnul, dar cum este, de asemenea, necesar să fim deschiși la ideea că unele dintre rănile noastre interioare au caracterul prețios de a ne permite să fim mai sensibili la suferințele fraților și surorilor noastre și că – așa cum ne-a învățat Sfântul Paul prin experiența sa trăită – nu toți spinii din carne sunt îndepărtați, astfel încât în slăbiciunea noastră puterea lui Dumnezeu să se poată manifesta pe deplin.

* * *

Retragerea s-a încheiat cu o împărtășire din care au reieșit diferite mărturii de vindecare și bucurie pentru că, în suferința de a se descoperi „bolnav”, au experimentat cât de iubiți sunt de Tatăl, care este bogat în milă.