Calea unității

Pentru cei familiarizați cu istoria Comunității, vestea este semnificativă: în 2015, au început contactele „oficiale” între Comunitate și Comunitatea Magnificat Dominum.

Încă de la începutul anului, a fost planificată o întâlnire între Consiliile Generale ale celor două comunități, care a avut loc la sfârșitul lunii aprilie, în timpul căreia s-a decis continuarea unei căi de comuniune; în septembrie ne vom întâlni din nou.

Cele două comunități împărtășesc multe caracteristici, Pactul, structurile, chiar și vocabularul: nimic ciudat, deoarece până în 2004 au fost aceeași comunitate. Multe evenimente dureroase au dus la o separare cu consecințe profunde în inimile multor frați. Pentru o lungă perioadă de timp, o anumită teamă de relații strânse între cele două Comunități a fost inevitabilă; rănile erau încă prea proaspete. Dar Domnul a continuat să ne „sâcâie” fără să fie satisfăcut. Au existat mereu contacte informale, dorința de a relua dialogul, frați care veneau și plecau.

Anul acesta am făcut un pas mai puternic și mai semnificativ: văzându-ne, am vorbit despre ceea ce am devenit, așa cum este normal între frații care se revăd după mult timp, dar mai ales ne-am rugat împreună. L-am ascultat pe Domnul spunându-ne că orice dezbinare este rodul păcatului, că nu trebuie să ne mulțumim cu starea lucrurilor, ci că trebuie să lucrăm cu toată grija pentru a restabili unitatea; iar El va face restul.

Părintele Massimo Vedova a celebrat Euharistia și, deși nu cunoștea evenimentele decât din auzite, a rostit cuvinte inspirate de Duhul Sfânt care ne-au mișcat profund. Ne-am rugat unii pentru alții, cerându-i lui Dumnezeu să fim pe deplin disponibili pentru planurile sale, pentru voința sa. Întâlnirea, împărtășirea, rugăciunea au început în mod perceptibil să vindece povestea. Nu avem planuri, nu cunoaștem drumul care ne așteaptă, dar credem că Domnul va construi.