„Mănăstire cu ziduri invizibile

Cu ce voi asemăna împărăția lui Dumnezeu?
Este asemenea cu plămada pe care o femeie, luând-o, o ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul

Luca 13, 20-21

Viziunea pe care Domnul a dat-o Comunității încă din primii săi ani a fost aceea a unei chemări la „un nou monahism”. Bărbați și femei, amestecați în lume, care nu îi aparțin pentru că au decis să îi aparțină lui Dumnezeu, devenind „una” (mònos) între ei și cu Dumnezeu.

Mărturia comunității poate fi foarte eficientă deoarece este formată din laici care trăiesc totuși ca și „călugări”.

Membrii Comunității doresc să își dăruiască viața lui Dumnezeu în mod absolut, fără remușcări sau limite, chiar dacă viața de familie, munca și haosul cotidian par să facă imposibilă dedicarea totală. Și totuși, Cristos continuă să le-o ceară și împlinește aceasta cu răbdare, biruind rezistența noastră.

Acesta este motivul pentru care Comunitatea este o școală divină, un atelier de ucenicie practică de purificare a inimii, de rugăciune, de slujire. Acest lucru necesită o anumită stabilitas, care permite ca această ucenicie să aibă loc. Acesta este motivul pentru care Comunitatea are propriile ziduri și porți, o Regulă și un Angajament de Alianță, se organizează în Fraternități, stabilește responsabili, se constituie ca un oraș pe munte.