Sufletul meu îl
Luca 1, 46
preamărește pe Domnul!
Sandro Botticelli, Madonna del Magnificat – Madonna Magnificatului (1485), detaliu, Galeria Uffizi, Florența.
În 1978, în urma unui eveniment considerat profetic, Comunitatea a decis să se numească Magnificat.
Agnese Mezzetti a avut o experiență ciudată în timp ce se ruga în Grota de la Lourdes: în timp ce rostea rugăciunea Bucură-te Maria, după ce a pronunțat corect: „Bucură-te Marie, cea plină de har…„, în mod neașteptat și repetat i-au ieșit din gură cuvintele „Comunitatea Magnificat„. Ea s-a întrebat dacă acesta era numele pe care Cerul dorea să îl dea Comunității.
La întoarcerea la Perugia, ea le-a vorbit fraților și surorilor sale care, după un discernământ în rugăciune și multe confirmări, s-au convins împreună cu ea că acesta ar trebui să fie numele Comunității.
Acest nume spune că Comunitatea Magnificat este chemată să fie asemenea Mariei.
La fel ca în viața Mariei, Cristos a intrat – adesea pe neașteptate – și în viața membrilor Comunității.
Așa cum Maria, auzind de la Înger că Elisabeta a trăit și ea o intrvenție extraordinară a lui Dumnezeu, a vrut să alerge la ea, aliații simt și ei nevoia de a-și împărtăși bucuria cu alții, de a-L aduce pe Domnul și acestora.
Prin urmare, cântecul Mariei înintea Elisabetei este, de asemenea, cântecul Comunității care Îl preamărește pe Domnul pentru această lucrare.
Iată înregistrarea video cu părintele Raniero Cantalamessa ilustrând Magnificat în timpul Întâlnirii Internaționale din 2018:
English 
Español 
Italiano 
Română 
Türkçe 
