Bătrânii si profeția

Deschide-mi ochii ca să văd faptele minunate ale legii tale!

Psalmi 119, 18

În 1986, în timpul unor zile comunitare, a fost proclamată o profeție, confirmată și de o persoană care – deși nu fusese prezentă la acea întâlnire – avusese aceeași intuiție: Domnul dorea ca în centrul Comunității „să bată o inimă”, un trup de frați și surori, care să stea înintea lui Dumnezeu pentru a da profeția întregii Comunități. Pentru a folosi o imagine, Tarcisio Mezzetti a evocat-o odată pe aceea a Fontana maggiore din Piața principală din Perugia, unde, de la o fântână centrală, apa ajunge în fiecare parte a fântânii înseși, prin numeroase guri: o fântână a vieții și a unității.

În confirmarea profetică a persoanei care nu a fost prezentă la acele zile comunitare – este vorba de Agnese Mezzetti – acest corp de frați ar fi trebuit să se numească „consiliul bătrânilor”.

De atunci, de-a lungul istoriei Comunității, a existat o evoluție mult încercată a acestei profeții, trecând de la ideea că ei ar trebui să conducă Comunitatea în roluri de guvernare înapoi la intuiția inițială, așa cum sunt definite și trăite astăzi, în conformitate cu ultimul Statut aprobat de Adunarea Generală.

Dintre membrii Aliați, unii sunt recunoscuți ca Bătrâni pentru o anumită carismă profetică, pentru a păzi și dezvolta moștenirea spirituală a Comunității. Aceștia sunt aleși la fiecare șase ani de către Adunarea Generală, la propunerea Responsabililor de Fraternitate. Bătrânii se întâlnesc cel puțin o dată pe an pentru a se ruga și a reflecta asupra vieții și misiunii Comunității. De asemenea, ei participă la reuniunile Adunării Generale.