Persoanele în vârstă și profeția

Deschide-mi ochii
ca să mă pot gândi
minunile legii Tale

Psalmi 119, 18

Era în 1986 când, în timpul unei retrageri comunitare, a ieșit la iveală o profeție, confirmată și de o persoană care – deși nu fusese prezentă la acea întâlnire – avusese aceeași intuiție: Domnul dorea ca în centrul Comunității „să bată o inimă”, un corp de frați și surori, care să stea în fața lui Dumnezeu pentru a da profeția întregii Comunități. Pentru a folosi o imagine, Tarcisio Mezzetti a evocat-o odată pe cea a Fântânii principale din piața principală din Perugia, unde, de la o fântână centrală, apa ajunge în fiecare parte a fântânii înseși, prin numeroase guri: o fântână a vieții și a unității.

În confirmarea profetică a persoanei care nu a fost prezentă la retragere – Agnese Mezzetti – acest corp de frați ar fi trebuit să se numească „consiliul bătrânilor”.

De atunci, de-a lungul istoriei Comunității, a existat o dezvoltare tulbure a acestei profeții, trecând de la ideea că ei ar trebui să conducă Comunitatea în roluri de guvernare înapoi la intuiția inițială, așa cum sunt definite și trăite astăzi, în conformitate cu ultimul Statut aprobat de Adunarea Generală.

Dintre membrii Pactului, unii sunt recunoscuți ca Bătrâni pentru o anumită carismă profetică, pentru a păzi și dezvolta moștenirea spirituală a Comunității. Aceștia sunt aleși la fiecare șase ani de către Adunarea generală, la propunerea liderilor fraternității. Bătrânii se întâlnesc cel puțin o dată pe an pentru a se ruga și a reflecta asupra vieții și misiunii Comunității. De asemenea, ei participă la reuniunile Adunării Generale.