Protocolul privind protecția minorilor și a persoanelor vulnerabile

Protocolul privind protecția minorilor și a persoanelor vulnerabile
în viața internă și în activitățile de apostolat

Prefață

1. Asociația privată internațională a credincioșilor „Comunitatea Magnificat”, ținând seama de avertismentul grav al Domnului de a nu-i scandaliza pe cei mici (Mc 9,42), conștientă că este chemată să dea mărturie despre „viața nouă în Duhul, rod al experienței transformatoare a iubirii lui Dumnezeu” (Statut, art. 2 § 2), acordă cea mai mare atenție prevenirii abuzurilor împotriva minorilor și a persoanelor vulnerabile, precum și depistării în timp util a tuturor încălcărilor demnității acestora, atât în cadrul Comunității, cât și în cadrul activității de apostolat.
2. În cadrul acestei activități de prevenire și protecție, Asociația se bazează pe Magisteriul Bisericii Catolice și pe îndrumarea păstorilor, atât pentru a primi îndrumări și sprijin, cât și pentru a acționa într-o comuniune eficientă cu toate componentele Trupului lui Hristos.
3. Comunitatea recunoaște că abuzurile împotriva minorilor și a persoanelor vulnerabile reprezintă cea mai mare contradicție a mărturiei creștine. Prin abuzuri nu se înțeleg doar ofensele aduse trupului, ci toate încălcările demnității persoanei și, în special, ale binelui suprem al libertății. De aceea, toți membrii se angajează să vegheze în permanență ca pericolul unor astfel de abuzuri să fie luat în considerare în mod constant și să nu fie niciodată subestimat.
4. Victimele se află adesea într-o stare de fragilitate, amplificată chiar de abuzul în sine, și nu găsesc ușor puterea de a depune plângere, ajungând nu de puține ori chiar să nege faptul că au fost victime ale abuzului. Chiar și agresorii suferă frecvent de forme de disociere interioară care îi fac să nu conștientizeze pe deplin gravitatea propriilor comportamente. De aceea, Asociația se străduiește să simplifice cât mai mult posibil semnalarea abuzurilor, încercând să detecteze chiar și cele mai mici semne de disconfort.

Cu privire la protejarea vieții interne a asociației

5. Comunitatea este conștientă că prima formă de prevenire a abuzurilor este formarea. Din acest motiv, în primul rând în cadrul Parcursului anual de formare, ea reamintește periodic practicarea virtuților prudenței și castității, adaptate în funcție de stările de viață.
6. Responsabilii generali, urmând îndrumările furnizate de Conferințele Episcopale din teritoriile în care activează Asociația, se ocupă de formarea specifică a tuturor celor care dețin funcții de responsabilitate în ceea ce privește practicarea virtuților prudenței și castității, apelând la experți externi cu titluri recunoscute de autoritatea ecleziastică.
7. Se acordă o atenție deosebită însoțirii spirituale asigurate de membrii Asociației, aceasta fiind activitatea comunitară cea mai expusă riscului de abuzuri. Responsabilii Fraternității veghează asupra alegerii persoanelor potrivite pentru această sarcină extrem de delicată, asupra formării lor specifice și asupra verificării periodice a bunei desfășurări a acestui serviciu, astfel încât să se protejeze capacitatea fiecărei persoane însoțite de a se autodetermina în cunoștință de cauză.
8. Comunitatea veghează ca nicio inițiativă incompatibilă cu exercitarea prudenței creștine să nu fie organizată, nici măcar din simplă neglijență sau în scopuri recreative.

În ceea ce privește protecția activităților cu minori sau persoane vulnerabile
în cadrul Asociației

9. Întâlnirile și activitățile cu minori și cu persoane chiar și doar potențial vulnerabile trebuie să se desfășoare în spații adecvate, destinate în mod obișnuit acestui scop, evitând comportamente care ar putea fi interpretate greșit și, în orice caz, în raza vizuală a cel puțin unei a treia persoane. Contactele fizice trebuie să fie adecvate vârstei, stării psihofizice și contextului, rămânând cu prudență în limitele normalității expresiilor relaționale decente.
10. În cazul în care un minor participă la o reuniune comunitară, organizatorii reuniunii trebuie să se asigure că un părinte sau o altă persoană împuternicită a autorizat în mod expres această participare.
11. Comunicarea interpersonală, inclusiv cea prin intermediul sistemelor de mesagerie electronică, trebuie să fie întotdeauna respectuoasă, să nu fie intruzivă și să nu conțină niciodată un limbaj cu conotații sexuale sau vulgar.
12. Videoclipurile sau fotografiile cu minori și persoane vulnerabile pot fi publicate pe internet sau făcute publice în alt mod numai cu un consimțământ valabil din partea persoanei îndreptățite și fără riscul de a aduce prejudicii persoanei în cauză. În orice caz, trebuie respectate și celelalte prevederi stabilite de legislația civilă în vigoare.
13. Cadourile oferite și primite trebuie gestionate cu prudență, în mod transparent și adecvat. Acestea nu trebuie să servească la obținerea de avantaje sau la crearea unor condiții de dependență psihologică.

Cu privire la protejarea activităților apostolice ale Asociației

14. În cadrul misiunii sale, Asociația va respecta normele ecleziastice și statale ale teritoriilor în care își desfășoară activitatea, în special pe cele care prevăd o verificare prealabilă a aptitudinii operatorilor care ar putea intra în contact cu minori sau alte persoane vulnerabile.
15. Comunitatea colaborează întotdeauna cu plăcere cu autoritățile religioase și civile locale în ceea ce privește prevenirea, sesizarea și combaterea oricărui tip de abuz asupra minorilor sau a persoanelor vulnerabile.

Despre căile de semnalizare

16. Adunarea Comunității numește o Comisie pentru protecția minorilor și a persoanelor vulnerabile (denumită în continuare: Comisia), compusă din cinci membri care nu dețin funcții de conducere, care nu sunt toți de același sex, cu un mandat de trei ani, reînnoibil o singură dată. Comisia garantează respectarea strictă a normelor canonice și civile privind abuzurile, veghează la aplicarea corectă a prezentului protocol și asigură protecția împotriva eventualelor calomnii. La examinarea sesizărilor, Comisia se bazează pe colaborarea cu membri ai altor asociații cu experiență în domeniu, precum și cu experți externi cu titluri recunoscute de autoritatea ecleziastică, care pot contribui la imparțialitatea evaluării.
17. Sub niciun pretext nu trebuie să se împiedice pe cei care consideră că sunt victime ale abuzurilor, fie că au dreptate sau nu, să semnaleze faptul autorităților ecleziastice sau civile. Dimpotrivă, victimele, sau presupusele victime, trebuie sprijinite în luarea acestei decizii.
18. În cazul în care un membru primește cereri de ajutor din partea unei persoane victime a abuzului sau presupuse a fi victimă a acestuia, sau pur și simplu observă la un minor sau la o persoană vulnerabilă, indiferent de contextul în care a fost întâlnită în cadrul Comunității, semne de suferință sau alte semne exterioare care ar putea da naștere la suspiciuni întemeiate cu privire la existența unor episoade de abuz, acel membru are datoria extrem de gravă de a semnala circumstanța respectivei Comisii.
19. Sesizările privind abuzurile pot fi transmise atât de către membri, cât și de către persoane din afara asociației. Acestea pot fi aduse la cunoștința Comisiei verbal, prin poștă sau prin intermediul unei adrese de e-mail promovată în mod eficient și accesibilă chiar și celor care nu sunt membri ai asociației, inclusiv prin intermediul site-ului web al Comunității. Adresa de e-mail este gestionată de către Comisie cu respectarea deplină a confidențialității.
20. Comisia, odată ce primește sesizarea, demarează anchetele necesare pentru a stabili adevărul, inclusiv cu ajutorul unor membri cu experiență dovedită, care nu dețin funcții guvernamentale și care pot ajunge rapid la locul de unde provine sesizarea. Comisia adoptă fără întârziere măsurile adecvate pentru protecția victimelor, fără a aduce atingere faptului că, în cazul în care există suspiciuni întemeiate cu privire la comiterea unei infracțiuni, fapta trebuie denunțată de îndată autorităților judiciare.
21. Membrii chemați să colaboreze la anchetele Comisiei trebuie să considere acest lucru o datorie extrem de importantă și, cu respectarea celei mai stricte confidențialități, să raporteze orice fapt de care au cunoștință, fără teama de presiuni sau represalii.
22. Informațiile sunt colectate cu promptitudine, găsind un echilibru între necesitatea adevărului și protejarea reputației tuturor persoanelor implicate. Informațiile colectate sunt păstrate de Comisie cu cea mai mare prudență, respectând principiile care protejează confidențialitatea datelor.
23. În tratarea fiecărui caz, va trebui să se acorde o atenție deosebită oferirii de sprijin victimelor abuzurilor, cu ajutorul medicilor, psihologilor sau al altor experți capabili să ofere asistență adecvată. În măsura în care este posibil și oportun, se va oferi, de asemenea, îngrijire pastorală și sprijin în parcurgerea unui proces de convertire persoanelor responsabile de abuzuri.
24. În cazul în care sesizările se dovedesc a fi defăimătoare, Comisia ia măsurile necesare în apărarea persoanei defăimate, pentru a-i proteja reputația.
25. Comisia, în urma anchetelor menite să stabilească întemeierea acuzațiilor, sesizează faptele către Dicasterul pentru Laici, Familiei și Vieții, precum și celorlalte autorități ecleziastice și civile competente în materie, apoi propune Responsabililor Generali excluderea membrului în conformitate cu modalitățile prevăzute la art. 53 din Statut.